sâmbătă, 15 iulie 2017

Ce înseamnă şi ce nu înseamnă spiritualitatea


Spiritualitatea nu înseamnă să îţi trăieşti viaţa condiţionat în jurul unei dogme care pare mai seducătoare decât cea propovăduită de către biserică. Propovăduită dinăuntru sau din afara ei, de către preoţi sau de către maeştrii, tot dogmă se numeşte, indiferent de numele ei. Iar urmărind dogma, pierzi libertatea. 
 
Spiritualitatea nu înseamnă condamnarea celor ce nu au acelaşi crez şi aceeaşi convingere precum a ta. A impune altora convingerile tale, precum că doar adevărul tău e cel mai "adevărat" dintre toate, vine tot dintr-o minte judecativă şi dogmatică. Astfel încât, nici acest fel de adevăr nu te poate elibera..
 
Spiritualitatea nu înseamnă corvoada de a trăi în umbra unui maestru sau a unui guru care te înlănţuie pe lângă el cu lanţuri nevăzute. În timp, îţi vei da seama de adevărata lui faţă, mai ales atunci când vei avea o altă opinie decât a lui. Un maestru care te iubeşte îţi va da voie să pleci de lângă el atunci când simţi nevoia asta, fără să te bârfească celorlalţi în urma ta.
 
Spiritualitatea nu înseamnă închistarea într-o singură formă şi limitarea într-o singură paradigmă. Ceea ce îţi foloseşte pentru un timp, nu înseamnă că îţi va folosi pentru toată viaţa. Căci totul este pururea în mişcare şi înlăuntru şi în afara ta.
 
Spiritualitatea nu înseamnă a te considera buricul pământului, doar pentru că ai citit şi tu vreo două cărţi, ai văzut trei documentare şi ai participat la patru cursuri. Poţi citi toate cărţile spirituale şi să nu îţi folosească la nimic. Poţi participa la absolut toate seminariile şi cursurile, asta nu înseamnă că ele au dat şi vreo roadă în tine însuţi. Oare adevărul tău s-a cimentat în urma experienţelor tale trăite la propriu sau s-a clădit la figurat pe nisipul experienţelor trăite de către alţii?
 
Spiritualitatea nu înseamnă doar o atitudine sau o gândire pozitivă. Dacă te forţezi să gândeşti pozitiv, oare nu cumva ai momente când gândeşti şi negativ? De ce încerci să pari altceva decât eşti şi de ce îţi ascunzi masca în spatele unui surâs afişat de complezenţă? Fii tu însuţi la urma urmei şi vino doar aşa cum eşti, aşa cum simţi, aşa cum gândeşti.
 
Căci spiritualitatea înseamnă la urma urmei, să nu te dezici de tine însuţi şi să nu faci rabat în a te mărturisi pe sine în faţa celorlalţi. Ce ai avea de ascuns şi în faţa cui mai ai ceva de demonstrat? Pe cine ai mai avea de impresionat? Dar dacă ai o convingere şi nu eşti doar o frunză-n vânt, atunci mărturiseşte-o fără frică şi fără încercări zadarnice de a însiropa această convingere ca nu cumva turma linguşitorilor din spatele tău să se micşoreze.
 
Spiritualitatea înseamnă respect, dincolo de aşa-zisa iubire condiţionată sau necondiţionată. Iubirea e una şi respectul face parte din ea. Aşa că dincolo de orice cuvinte, respectul se simte atunci când simţi cu adevărat că cel de lângă tine îţi respectă părerea chiar dacă e diametral opusă de a lui. Dar tu ce simţi atunci când celălalt are o altă opinie? Se mişcă în tine nevoia de a te impune sau îi dai voie celuilalt să fie el însuşi, fără să-l critici şi fără să îl condiţionezi prin „iubirea” ta?
 
Spiritualitatea înseamnă a fi conştient clipă de clipă şi nu doar două ceasuri pe săptămână. Acolo unde eşti tu, acolo se va manifesta spiritualitatea ta în adevăratul sens al cuvântului. Şi când te joci, şi când munceşti, şi când te afli în trafic, şi când faci dragoste, şi când mănânci şi când vorbeşti. Căci toate fac parte din viaţă, iar spiritualitatea ta nu este nicidecum în afara ei.
 
Spiritualitatea înseamnă lucrul cu tine însuţi, acesta e cel mai mare dar pe care îl poţi oferi ca pe o ofrandă adusă vieţii. Iar acest lucru cu tine, înseamnă să nu îţi pierzi bucuria stării tale fireşti, indiferent de provocările ce uneori par că te copleşesc. Nu uita că după orice iarnă se aşterne iarăşi primăvara şi că orice cădere te aşteaptă să te ridici şi să te reclădeşti din nou.
 


Spiritualitatea înseamnă energie, putere, căutare, curiozitate, entuziasm, creaţie şi nu în ultimul rând, împărtăşirea acestora cu oamenii şi nu ascunderea lor de ochii lumii. Oamenii învaţă de la tine şi tu însuţi înveţi de la ei. Tu te mărturiseşti în faţa lor şi ei se mărturisesc în faţa ta. Unii vor rezona cu sufletul tău, alţii îşi vor întoarce faţa de la tine, poate mai devreme sau poate mai târziu. Unii îţi vor mulţumi, alţii te vor sfida. Unii te vor susţine, alţii te vor răni. Dă-le voie tuturor să fie, căci nu degeaba au intrat pentru un timp în universul tău real sau virtual!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu