Cheile genelor-Cheia 17-Opinie-Clarviziune-Omnisciență

Umbra acestei chei este programată să caute tot felul de defecte în lumea exterioară și să stârnească judecăți la nivel superficial, de suprafață. Și de la un mic așa-zis defect, oamenii încep să țese povești sau melodrame care mai de care mai colorate în  jurul acestei umbre care se numește Opinia. 

Din această umbră se naște în adolescentul timpuriu mecanismele unor dogme care nu fac decât să blocheze libertatea creativă și originalitatea fiecărui copil care mai târziu va deveni omul ce va lupta cu încrâncenare pentru dogmele sale ce au devenit între timp adevărate crezuri de viață. Tot din copilărie o altă boală se poate naște și ea ar putea fi numită "neliniștea seriozității". Când începi să iei totul prea în serios, începe, de fapt, identificarea cu seriozitatea ta care îți fură libertatea și bucuria vieții.

Această umbră își clădește puterea pe nemulțumire. Și aici regăsim conștiința colectivă mereu nemulțumită, mereu aflată în anxietate și neliniște. Aspectele sociale împărțite pe diviziuni și ierarhii tot de aici pornesc. Dar chiar și în acest aspect există o natură divină. Pentru că fiecare umbră, de fapt, e ca un generator care te propulsează înspre înainte doar. Mai jos de umbră nu poți cădea. Dar mai sus de ea oricând te poți ridica. 

E un stimul, un îndemn spre o altă lume, una care se naște din forța care contestă ceea ce contravine naturii și întregului. Parte slabă a acestei umbre este că e axată doar pe emisfera stângă a creierului și de aici pleacă distorsionarea realității care nu mai servește întregului, ci doar divide și desparte. Așadar, aceasta e umbra ce te ține în pendularea dualității, punând accent pe abordarea emisferei stângi a creierului. Ea reprimă și compromite activitatea emisferei drepte care are o cu totul altă viziune, una holistică. Dacă pendulezi doar într-o singură emisferă, nu mai lași deschiderea inimii să se producă, adică deschiderea celui de-al treilea ochi.

Caracterul represiv al acestei umbre este autocritica. Când îți reprimi glasul lăuntric, apare propria judecare prin comparația cu alții pe care îi vezi mereu mai cu moț decât tine. E ca și cum îți dai de bună voie cu tifla-n cap din frica de a nu cădea în penibil sau ridicol în fața lumii. Dar dacă stai şi te gândești, toți cei care au avut un succes în viață la început, au trecut şi ei la rândul lor prin acest penibil sau ridicol pentru că nu au fost înțeleși decât poate mult mai târziu sau chiar după moarte. Acești oameni consideră că nu au nimic de spus și că părerea lor nu ar conta în fața părerii altora pe care îi văd cu mult mai sus decât ei. 

Caracterul reactiv al umbrei ține de dogmatică. Când umbra opiniei se manifestă în exterior se nasc dogmele sociale, religioase, educaționale. Aceasta își găsește răspuns mai mult în mintea masculină care e mult mai tentată să gândească rațional decât mintea feminină. Femei filozoafe nu sunt, dar bărbați filozofi, cu duiumul. Acești oameni își folosesc logica și rațiunea doar pentru a se asigura că numai ei au dreptate, iar ceilalți ce văd lucrurile altfel, cu siguranță greșesc. 

Opiniile sunt programate să vadă numai defecte în jur. A depăși acest tipar limitativ ar însemna să nu mai iei totul atât de personal și în serios. Când privești un lider religios de exemplu, cu fața aceea serioasă și tristă te și învăluie moartea pasiunii. Căci dogma, în esența ei, ucide pasiunea și entuziasmul.  

Darul acestei chei este Clarviziunea. Este un dar dinamic mental, nu inert şi amorţit. Clarviziunea nu mai fragmentează jocul vieţii aşa cum o face opinia din umbră. Ci începe să vadă întregul dincolo de margini, dincolo de judecăţile superficiale. Umbra opiniilor creează învârteli mentale pentru condiţionarea oamenilor, iar acest dar al clarviziunii subminează dogma egoistă. Clarviziunea înseamnă deschiderea celui de-al treilea ochi şi detaşarea de orice opinie dogmatică. 

Una din cauzele majore ale suferinţei se regăseşte în frecvenţa joasă a acestei chei care vede peste tot numai diferenţe. Dar când se ajunge la încrederea faţă de autoritatea inimii, toate aceste diferenţe  dispar. Inima nu poate judeca pe nimeni, doar mintea raţională o face, raportându-se la tot felul de dogme sau norme.  Inima nu judecă, căci iubirea e non-judecativă.


Acest dar e orientat către viitor pentru că din el se poate înfiripa predicţia. Aici lucrurile se leagă unul faţă de altul şi apare un fel de logică care nu mai e raţională, ci o logică divină care dă înţeles tuturor înlănţuirilor de fapte ce se petrec în realitatea ta. Logica aceasta o percepi doar cu răbdare şi punând cap la cap fiecare tipar care dă naştere altui tipar. Pe aceasta aş putea-o numi "logica inimii".

Când se ajunge la starea de siddhi a acestei chei care este Omniscienţa, se ajunge la adevărul imaginii de ansamblu ce corespunde cu deschiderea totală al celui de-al treilea ochi. Ochiul prin care conştiinţa curge neîntrerupt şi nefractal. Conform sistemului hindus al chakrelor, acest dar divin înseamnă deschiderea chakrei 6, ajna, localizată între ochi. Dar ochiul acesta nu se poate deschide decât numai după deschiderea anahatei, chakra inimii. Odată ce inima înfloreşte se creează o linie de comunicare între creier şi conştiinţa pură. Despre asta e vorba în acest dar divin al cheii 17.

La o frecvenţă foarte înaltă, nu tu mai eşti cel ce priveşte prin conştiinţă, ci conştiinţa priveşte prin tine. Acest siddhi nu poate fi înţeles la nivelul minţii raţionale umane. Mintea aici se află în mare încurcătură pentru că nu înţelege logic viaţa. Omniscienţa stă martoră a faptului că tot ceea ce se petrece acum este perfect pentru că urmează direcţia conştiinţei din lumea infintă a formelor.